Parcurile eoliene din larg și iernile blânde

 

Contribuţii din partea navelor, crescătoriilor de peşte, parcurilor eoliene etc.
25 februarie, 2015

 ORIGINAL TEXT IN ENGLISH and GRAPHICS

Efectul agitării

 Iarna actuală a anului 2014/2015 nu este până acum o iarnă în adevăratul sens al cuvântului în Europa de Nord. Pot activitățile antropogene din Marea Nordului, Marea Baltică și mările de coastă să fie parțial responsabile de acest lucru? Probabil că da! Agitarea cafelei fierbinți o va răci. La finalul lunii august, zonele maritime au atins potențialul maxim de căldură. Multe elice ale vapoarelor sapă brazde prin mare, agitând stratul de la suprafață la o adâncime de 15 m. În Marea Nordului și Marea Baltică sunt în mod constant 10 000 sau mai multe de vapoare motorizate în larg. Câteva mii de instalaţii din largul mării sau nave ancorate deviază curenții în larg și influențează mareele și curenții ca o rezistență permanentă împotriva cursului normal al cantități impresionante de apă oceanică (Fig. 3-8). Rezultatul este similar cu agitarea supei fierbinți. Apa caldă va veni către suprafață, iar căldura va furniza atmosferei căldură. Aerul va deveni mai cald, iar iernile mai blânde. Această corelare nu poate fi trecută cu vederea. Ea nu este relevantă pentru studiul climei sau pentru agențiile care permit amenajări costale care nu consideră o asemenea evaluare.

 Încălzirea puternică în timpul sezonului de iarnă

 Situația la începutul acestei evaluări este evidentă. În Europa, media temperaturilor medii anuale a crescut în ultimul secol cu 0.9°C. În ultimii 30 de ani, tendința de încălzire de-a lungul unui deceniu, cu 0.41°C a fost mult mai mare decât media globală de +0.17°C. Încălzirea a fost foarte puternică în Europa Centrală și de Nord, iar temperaturile din timpul iernii au crescut mult mai rapid decât temperaturile din timpul verii.

 Acest lucru este valabil și pentru temperaturile apei în Marea Nordului, care au crescut mai rapid decât în alte oceane, conform publicațiilor Institutului Alfred Wegner, din 2012. În anul 2014, cea mai mare medie anuală a temperaturilor de 11.4°C; aceasta a fost cea mai mare înregistrată vreodată și a fost cu 1.5°C mai mare decât valoarea pe termen lung a mediei, așa cum a publicat, în februarie 2015, Agenția Federală Maritimă și Hidrografică din Germania („Schiff & Hafen”, 2015, P. 56).

 Același lucru este raportat și despre Marea Baltică. S-a încălzit cu aproape 0.03°C pe deceniu mai mult decât alte mări. Pe parcursul secolului XX Marea Baltică s-a încălzit cu aproape 0.85°C. Acest lucru a avut o influență directă asupra temperaturii aerului, așa cum Der Spiegel raporta acum câțiva ani: „…temperatura din zona Baltică a crescut cu o zecime de grad mai mult decât media globală…Încălzirea aerului în zona Baltică de nord, de 1°C a fost mai mare decât cea din zona de sud, cu 0.7°C.”

 Comisia Helsinki (HELCM) a confirmat în 2013 că „În medie, de la sfârșitul seculului XIX creșterea mediei anuale a temperaturii aerului la suprafață a fost de 0.11°C pe deceniu în zona Baltică de nord și 0.08°C în zona Baltică de sud, comparat cu media globală de 0.05°C pe deceniu”. Diferența dintre nord și sud poate fi explicată prin faptul că sudul Mării Baltice are o adâncime mai mică decât estul său. Acest lucru înseamnă că există un volum mai mic de apă disponibil pentru a înmagazina căldura (pe timpul verii) și a o elibera (pe timpul iernii). Încălzirea direct proporțională a apei și aerului este evidentă. Legarea acesteia de „încălzirea globală” nu poate fi convingătoare. Cum poate încălzirea globală să ducă la încălzirea pronunțată specifică în aceste mări regionale? Mai degrabă, ar trebui să întrebăm: au contribuit navigația și activitățile din larg la încălzirea globală?

 Mai multă absorbție de căldură – Mai multă producție de căldură

 Un exemplu al importanței volumului de apă disponibil este arătat în Marea Baltică. Creșterea mediei anuale a temperaturii în apropiere de Gotland, din 1993, a fost de aproape 6°C și în apropiere de Bronholm a fost de aproape 8°C. Media adâncimii apei în Marea Baltică este de 52m (Marea Nordului – 94 m) și este mai mică în zona baltică de sud decât în zona baltică de nord. Explicația pentru acestă diferență semnificativa de 2°C poate să fie un trafic diferit al vapoarelor în zonă. Potrivit HELCOM, un nr. permanent de 2000 nave mari (voluminoase) navighează Marea Baltică în orice moment. Aceasta implică faptul că această flotă agită stratul de suprafață până la 10 m adâncime și mai mult în întreaga zonă Baltică în decurs de două săptămâni. Mai mult în zona de sud a Mării Baltice, din cauza traficului intens al vapoarelor, astfel explicându-se temperaturile mai mari. Faptul că acest aspect joacă un rol important poate fi explicat prin faptul că valori comparabile în ambele regiuni, Gotland și Bronholm, au fost în jur de 4°C.

 De vreme ce specia umană, de-a lungul unui an, agită coloana de apă a Mării Nordului și Mării Baltice prin circulație, mai multă căldură este dusă către apele mai adânci în timpul sezonului de iarnă și se ridică la suprafață din nivelele joase în timpul iernii, căldura fiind schimbată cu aerul până se observă înghețarea suprafaței mării. Acest proces poate fi observat de la începutul lunii septembrie și până la sfârșitul lunii martie.

 Această situație corespunzătoare inițială este valabilă și pentru Marea Nordului. Are aproape un volum dublu și înmagazinează un volum mare de apă caldă din Atlanticul de Nord, cu salinitate mult mai mare decât în zona Baltică. Așadar, înghețarea suprafeței mării în Marea Nordului este mai puțin pronunțată și rar observată.

 Situația (la scală mică și mare) influenței vremii în 22 februarie 2015 în zona Chicago

 Europa nu este lumea întreagă. Totuși Europa de Vest este sub influența zonei de temperatură de la vest la est. Zonele de presiune scăzută ale Atlanticului se deplasează către est (Fig. 17), exceptând situația în care aerul rece continental, avâbd o presiune mare, le blochează. Acestea sunt iernile despre care Europa vorbește. Acest lucru izbutește foarte bine când Marea Nordului și Marea Baltică nu ajută vremea Atlantică pentru că nu pot elibera suficientă căldură sau sunt împiedicate de înghețarea suprafeței marine. În această iarnă ele sunt un ajutor perfect, ținând frigul din Siberia la o distanță sigură (Fig. 14-16).

 Dar, pe măsură ce vremea Atlantică guvernează situația de dincolo de Munții Ural, cu atât mai mult iarna polară și frigul siberian se vor muta către est. Acest lucru se poate simți în Canada, Alaska și probabil și în SUA. În aceste ultime zile a fost extrem de frig și în săptămânile următoare (22.02 – 01.03 2015) deviații de la temperatura medie pot fi cu 20°C mai mici decât ar fi normal.

 Este posibil ca apele calde ale Mării Nordului și Mării Baltice să aibă o contribuție la frigul extrem din SUA. Chiar și o contribuție minoră nu ar trebui să fie subestimată, iar mecanismul trebuie înțeles.

 Sumar:

Datele sunt convingătoare. „Schimbarea Globală a Climei” nu poate cauza o creștere deosebită a temperaturii în Europa de Nord și nici în Marea Nordului, Marea Baltică sau dincolo. Orice utilizare a oceanelor de către specia umană are o influență asupra structurilor termo-saline din coloana de apă, de la câțiva cm la 10m sau mai mult. Ierni notabil mai calde în Europa sunt consecința logică.